Ești piesă.

   Cam toate poveștile cu taximetriști sunt, de obicei triste, dacă erau vesele, se numeau taximeveseli. Au murit trei porci de Crăciun după gluma asta.

   Se întâmpla acum trei săptămâni (da, mi-a fost lene să scriu până azi). Ieșisem prin Centru Vechi să beau o bere. Eu, el și ea. Mi-am reamintit, încă o data, de ce nu-mi prea place mie viața din centru. Pe scurt, multă hăhăială agresivă și priviri nervoase. Cine știe? Poate nu mă văd eu așa, dar chiar sunt de invidiat. După un sfert de bere savurată cu pofta cu care savurez și un meci de tenis pierdut de Halep, ne-am zis că nu-i locul nostru acolo și ne-am făcut nesimțită plecarea.

Please follow and like us:
Continue Reading

Țigara de după.

   Atâtea forme fară fond și tot pe al tău de ten l-aș alege.

   Frumusețea e un termen abstract și atât de subiectiv. Pe lângă asta, îngrădește două tipare.

   Imaginează-ți o casă splendidă: terasă cu deschidere, noaptea, spre o lună plină, parcă zărești și o piscină pe undeva, pe acolo. O casă care e ca masa la un restaurant bun, ai tot tacâmul. Asta e partea care îți ia ochii, îți lasă balele înșirate pe bărbie și aproape că-ți fură sufletul. Ai face orice pentru a te vedea lumea stând pe acea terasă. Însă, partea importantă la care te gândești abia după ce ți-ai atins primul obiectiv, este interiorul acestei frumoase case. Cum te bucuri de el? Cine e toppingul fiecărui fum din țigara de la balcon?

Please follow and like us:
Continue Reading