Arta de pe piele.

   Există chestii exasperante în viața asta. De obicei, trec pe lângă ele fără să-mi bat capul prea mult. Stilul ”bagpulist” mă definește în totalitate. Însă, a trebuit, de când mă știu, să răspund la două întrebări individuale care mă privesc. Prima, în legătură cu numele meu. Dintre Radu, Ionuț și Mihail, care-i numele de familie? Bun, e Radu. Dar de ce mă strigă toată lumea pe numele de familie și de ce nu-mi plac mie celelalte nume și de ce aș fi preferat să mă cheme Hugo Leon, fiindcă sunt tripat pe aceste două nume. A doua, de ce sunt roșu uneori în obraji. Spre surprinderea multora, nu este din cauza alcoolului. Am aritmie, ceea ce presupune un puls mai mărit, o circulație mai rapidă a sângelui și bujori în obraji. Orice persoană nouă pe care am întâlnit-o, mai devreme sau mai târziu, mi-a pus aceste două întrebări. Iar acum, a mai venit una, ce înseamnă fiecare tatuaj dintre cele șapte pe care le-am făcut în ultima lună. Să începem povestea.

   Totul a început pe la mijlocul lui septembrie, când printr-un aliniament planetar, am dat peste Funky Tattoo și peste al lor artist, că nu e tatuator, e artist în adevăratul sens al cuvântului, Vlad. Rar întâlnesc oameni care să facă cu atâta pasiune ceea ce fac. Mi-a plăcut atât de mult încât l-am lăsat să-și facă damblaua pe ambele mele mâini. By the way, dacă ajungi vreodată la Funky și întrebi de unul Vlad, să știi că are 19 ani și arată a 30, eu unul am aflat când îmi făcea al 5-lea tatuaj și am rămas tablou (a se vedea jocul de cuvinte între tatuaje, desene și tablou, gen că m-a făcut atât de bine încât arăt ca și pus în ramă) când mi-a arătat buletinul și scria anul nașterii 1998. Pe lângă asta, e mega caterincos și parcă nici nu te mai doare așa tare după 4 ore de tatuat – pe mâna ta e tuș, limfă și sânge. Nu știi exact ce iese, dar el tot putea să mă deseneze și să-l imite pe Scooby-Doo în timp ce ne uitam la desene animate. Îl recomand din toată ființa mea.

   Toate tatuajele sunt google-ite și adaptate cu Vlad, am căutat desene care să fie aproape de reprezentarea ideologică pe care mi-o doream și a mers.

Acum explicația:

   La prima vedere pare un tatuaj făcut fiindcă arată bine. Îl am de aproximativ doi ani în cap, am așteptat nu știu ce să-l fac. Luna, prin punctele pe care le are în jurul ei, înseamnă energia pe care mi-o transmite în momentul în care o privesc. Mă liniștește foarte mult să stau ca băbălăul și să mă uit pe cer, parcă aș fi într-o transă. Muntele și lacul, reprezintă o dualitate exclusivă de lucruri de care ai nevoie. Nu reprezintă doar faptul că îmi place mie contextul, sunt adaptabile. La modul că nu pot avea o țigară fară un foc, whisky fără gheață, pâine fără salam, viață fără Adina etc. Toate puse într-un romb, care semnifică un lăcaș sau o lume ideală pentru mine.

   Dragul meu leuț. Ușor de ghicit – reprezintă zodia mea, cu care de altfel mă identific foarte mult. Mă și bucur, eram la o zi distanță să fiu fecioară, nu știu cum aș fi îndurat asta toată viața. Lângă soarele care are în mijloc ochiul lui Horus – puțin adaptat, care reprezintă atenția mea cu scopul de a observa cât mai multe fenomene care se petrec în jurul meu, se află două cercuri. Acestea sunt de fapt, două luni și reprezintă încărcătura și întunericul pe care o aduce noaptea, la modul că, acestea sunt înțelese prin greutățile pe care oricine le are, și după orice sacrificii, apare soarele. Totuși, luna care urmează după nu reprezintă tot o parte negativă, ci faptul că mereu rămân urme din perioadele grele pe care le ai în viață, iar acestea se reflectă în schimbările umane. Omul cu mâna ridicată din partea de jos a tatuajului, reprezintă dorința de a descoperi lucruri noi și foamea constantă de informație pe care o am.

   Am dese crize de personalitate în care nu mai empatizez absolut deloc cu lumea în care trăiesc și efectiv refuz să mai încerc să înțeleg ceva, devin ușor ”cel care urăște”, dar îmi revin în scurt timp. Omul care este tras de o navă extraterestră trimite imediat către gândurile mele cum că nu aparțin de lumea asta și aș vrea să mă duc altundeva. Din acest motiv, nici omul, când este tras de navă, nu se zbate, primește asta ca pe o șansă sau o provocare.

Pana încă e neterminată – trebuie să-i fac călimara care se varsă. Simbolistică ușoară, ador să scriu. De obicei, scriu tâmpenii care o să prindă contur într-un an sau doi. Pata aia de cerneală arată faptul că am multe de scris și fac prea puțin din tot ce-mi propun. Este ca un amalgam de idei care nu prinde contur.

   Planeta care-și desprinde părți, trecând printr-o gaură neagră, reprezintă adaptarea și schimbarea la care m-am supus în ultimii trei ani, într-o dorință a mea de a evolua și faptul că lucrurile se schimbă, dar mereu trebuie să știi ce lași în urmă și treapta de la care ai pornit o construcție personală.

   Măștile fricii, care nu prea reprezintă ideea în sine a desenului. Pentru mine, reprezintă o dualitate. În prim plan, faptul că sunt cel puțin bipolar, lucru cauzat de dorința mea de adaptare în diverse situații. Ideea de bucurie și tristețe, nu este mutual exclusivă în ceea ce mă privește. Deseori sunt bucuros fiindcă sunt trist – asta înseamnă că mă simt real și că trăiesc și sunt trist fiindcă sunt bucuros, pentru că nu-mi dau seama dacă bucuria, de fapt, mă oprește din a nu-mi pune noi limite. Heșteg, overthinking.

   Trandafirul negru este floarea mea preferată. Antiteza dintre frumusețea unui trandafir și cea mai întunecată culoare mă copleșește. Da, da, am și eu părțile mele drăguțe.

   Am luat decizia de a-mi desena corpul fiindcă așa am simțit. Funcționez ca majoritatea leuților, pe bază de impulsuri. Sunt bucuros de această decizie fiindcă am cu mine mereu o carte de vizită pe piele care mă prezintă. Aici am pus punct la desenele pe acest an, recomand Funky Tattoo și mai ales pe Vlad care a făcut artă pe pielea mea.

”Am desenat emoții pe mine,

Le-am pus prin artă, cum se cuvine.”

 

 

 

 

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *