Eroii trăiesc printre noi.

   Postarea unui om politic pe care îl urmăresc și respect de mai multă vreme (Shere Marinescu), mi-a activat o anumită doză de speranță. Ideea postării se leagă de faptul că pseudo-pesediștii aduși cu japca să protesteze, dar și cei de la parada LGBT, s-au bucurat în aceeași măsură în momentul în care returul micii Williams n-a trecut de fileu și Halep a demonstrat încă o dată lumii întregi cine este ea.

Please follow and like us:
Continue Reading

București în 100 de cuvinte.

Știi de ce te iubesc?

Inima mea îți aparține. Pentru fermecătorul tău parc Carol I, în care mă plimbam în drum spre mausoleu, pentru străduțele tale încărcate de istorie din jurul Ateneului, pentru momentele pline de viață din Centrul Vechi. Sau pentru cele de liniște în care citeam din scoarță în scoarță o carte bună, “vegheat” de statuia lui Iuliu Maniu, unul dintre artizanii Marii Uniri. Toate sunt aici, și paradoxal, le simt ca ale mele, dar îți aparțin ție.

Ești minunat, dragul meu București! Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, vreau să îți spun un secret: tu, metropolă plină de viață, m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine și de monumentele pe care le găzduiești.

   Material realizat în cadrul Programului Cultural București-Centenar, cu sprijinul Primăriei Municipiului București, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.

 

 

Please follow and like us:
Continue Reading

Povești de la răsărit.

   Cinci zile de mare. Mare, nisip, prieteni, soare, Mamaia și Vamă, o bere rece, multe zâmbete și dans. Povești care vor rămâne doar între oameni speciali și clipe de neuitat cu oameni pe care apuc să-i văd din Paște în Crăciun.

Please follow and like us:
Continue Reading

Ziua femeii vieții mele.

   Azi nu este despre ea, în fiecare zi este. Îmi umple golurile sexului opus de câțiva ani. A fost lângă mine și când stăteam cu tenișii rupți și îmi dădea bani să ies în oraș ca să-mi beau zilele. A fost și atunci când îmi luam un bax de Jack, doar pentru că puteam. A fost și când mă simțeam pierdut și când m-am regăsit și când aveam excese de orice fel și când mi-am revenit și când am avut orice fel de reușită – ea a fost lângă mine.

Please follow and like us:
Continue Reading

Jurnal de seară.

Am lăcrimat pe o bancă.

   Nimic nu se compară cu a face exact ceea ce îți doreşti. Scena e viața mea. Nu la modul absolut. Acolo e singurul loc unde mă simt cu adevărat eu. Dar oare este de ajuns?

Please follow and like us:
Continue Reading

Arta de pe piele.

   Există chestii exasperante în viața asta. De obicei, trec pe lângă ele fără să-mi bat capul prea mult. Stilul ”bagpulist” mă definește în totalitate. Însă, a trebuit, de când mă știu, să răspund la două întrebări individuale care mă privesc. Prima, în legătură cu numele meu. Dintre Radu, Ionuț și Mihail, care-i numele de familie? Bun, e Radu. Dar de ce mă strigă toată lumea pe numele de familie și de ce nu-mi plac mie celelalte nume și de ce aș fi preferat să mă cheme Hugo Leon, fiindcă sunt tripat pe aceste două nume. A doua, de ce sunt roșu uneori în obraji. Spre surprinderea multora, nu este din cauza alcoolului. Am aritmie, ceea ce presupune un puls mai mărit, o circulație mai rapidă a sângelui și bujori în obraji. Orice persoană nouă pe care am întâlnit-o, mai devreme sau mai târziu, mi-a pus aceste două întrebări. Iar acum, a mai venit una, ce înseamnă fiecare tatuaj dintre cele șapte pe care le-am făcut în ultima lună. Să începem povestea.

Please follow and like us:
Continue Reading

După #metoo.

   M-am prins de hashtag-ul #metoo la vreo două zile după ce a apărut. Am renunțat să citesc știri și să fiu la curent cu ce se petrece prin lume cam de vreun an de zile. Însă, chestia asta mi-a abuzat newsfeed-ul, Instagram-ul și orice socializare. Prima dată am crezut că și-au zis suporterii lui Dinamo că iau titlul anul ăsta și după s-au băgat și ăia din Liverpool cu #metoo, că și ei cred la fel. Ori, că e vreo dumă din Coreea de Nord, cine-l mai vrea președinte pe copilul emancipat, de toți trebuiau să pună #metoo.

Please follow and like us:
Continue Reading

Unde-i cheia?

   A patra zi când greșeam îmbrăcămintea. Vreme de toamnă – ba e cald cu focurile iadului, ba se dezlănțuie Elsa. Nu mai înțeleg nimic, oricum, sigur mă așteaptă o răceală. Am început să tușesc a bâte de baseball date cu putere în scutul lui Adonis. Aberez, nu știu dacă el avea un scut – așa mi-a venit mie să zic, așa zic. În a patra zi a greşelii asortării hainelor cu puterea soarelui, s-au întâmplat două chestii în oglindă.

Please follow and like us:
Continue Reading

Mănâncă-i pe toți!

   De obicei, când avem filmări pentru Condimentele lui Nosfe, trec foarte mulți oameni. Majoritatea sunt entuziasmați de faptul că pot vedea ”la lucru” un artist care are și talent de bucătar. Pe lângă acest lucru și invitații pe care îi avem sunt mereu pe măsură. SUPERB – postarea asta se leagă foarte mult de mâncare.

Please follow and like us:
Continue Reading

Din mic, se face mare!

   Se întâmpla acum aproximativ un an, întâlneam o tipă dintr-o asociație. Destul de bună – am altă definiție pentru femeile frumoase – ea era pur și simplu bună. M-am băgat în seamă cu ea, după 10 minute de taclale, părea că avem ce discuta. Mi-am zis că iese de-o bucă și mai avem ce să vorbim după. Fiind nou în București, întâlneam accente noi la tot pasul. Avea ceva special în voce și am întrebat-o de unde e; Bacău, răspunde. Inevitabil m-a întrebat și ea același lucru. Îi spun că din Sfântu Gheorghe, Covasna, care nu este în Delta Dunării. Ca punct de reper, i-am dat Brașov – asta fără să ascult dacă știe ceva despre existența orașului meu multicultural. Mi-a spus că știe unde e, fusese cu un an în urmă la o cabană, în Covasna. Eram interesat de feedback-ul ei. Foarte mult alcool și priveliște splendidă. Nu descria foarte bine elemente de care eu eram interesat, așa că mă plictisea ușordiscuția. Cred că a observat asta și a vrut să arunce bomba, mie mi-a explodat.

Please follow and like us:
Continue Reading