Din mic, se face mare!

   Se întâmpla acum aproximativ un an, întâlneam o tipă dintr-o asociație. Destul de bună – am altă definiție pentru femeile frumoase – ea era pur și simplu bună. M-am băgat în seamă cu ea, după 10 minute de taclale, părea că avem ce discuta. Mi-am zis că iese de-o bucă și mai avem ce să vorbim după. Fiind nou în București, întâlneam accente noi la tot pasul. Avea ceva special în voce și am întrebat-o de unde e; Bacău, răspunde. Inevitabil m-a întrebat și ea același lucru. Îi spun că din Sfântu Gheorghe, Covasna, care nu este în Delta Dunării. Ca punct de reper, i-am dat Brașov – asta fără să ascult dacă știe ceva despre existența orașului meu multicultural. Mi-a spus că știe unde e, fusese cu un an în urmă la o cabană, în Covasna. Eram interesat de feedback-ul ei. Foarte mult alcool și priveliște splendidă. Nu descria foarte bine elemente de care eu eram interesat, așa că mă plictisea ușordiscuția. Cred că a observat asta și a vrut să arunce bomba, mie mi-a explodat.

Please follow and like us:
Continue Reading

Unu septembrie. Ai plecat.

   Te-am așteptat mai intens decât un pahar de Jack și ai plecat mai repede decât banii de pe card. Te-am plănuit mai intens ca pe o zi de muncă și ai fost mai haotică decât o noapte albă. Te-am dorit mai mult ca o țigară dimineața și o să-mi fie dor de tine, cum îmi e dor de aia mare a lu’ sor-mea. (n.r nepoată-mea)  M-ai ars. Fulgerat. Plouat. Tot nu m-am săturat de tine. Azi te pierd pentru ceea ce o să pară o eternitate, până vara viitoare.

Please follow and like us:
Continue Reading

Timp, încotro?

   Asta este de când eram în Anglia. Mă grăbeam să cumpăr ceva de la magazin și să plec la muncă. Am intrat într-un market și am fugit să iau o apă și încă ceva de care nu-mi amintesc în acest moment – eram pe punctul de a întârzia la muncă.   Mă grăbesc spre casă și apare o bunicuță în fața mea. Spun ”bunicuță” fiindcă arăta exact ca una care abia așteaptă să-și îndoape nepoții, cu părul care semăna cu vata de zahăr și cu multe haine pe ea – genul de mamaie tipică. Nu puteam să mă bag în fața ei, indiferent cât de tare mă grabeam. Ea m-a văzut că mă grabesc mi-a spus:

Please follow and like us:
Continue Reading

Pentru el.

   Dacă la “Pentru ea” se mai putea înţelege ceva, cum că ar fi despre o anume fată, aici ar fi destul de dubios să se înţeleagă că ar fi vorba despre alt EL decât tata. Am părţile mele feminine, mă supăr repede şi îmi place să dau bine în poze, însă orientările mele sexuale sunt cele creştin-ortodoxe. (Dani POWER! – asta se vrea o glumă)

Please follow and like us:
Continue Reading

Puțin rock nu strică niciodată.

   De curând am fost la Airfield. M-am trezit foarte puţin mahmur şi îl aşteptam pe NOSFE să vină pentru filmarea la Condimente. Era destul de cald și m-am hotărât să-mi iau o apă, plus o adăpostire corectă sub ceva ce s-ar fi vrut să te ferească de soare. Dintr-o gură beau jumătate de sticlă și scot telefonul să dau veșnicul scroll pe Facebook. Dau peste o postare care suna cam așa – Îmi e milă de rockeri în perioada asta fiindcă trebuie să-şi înlocuiască gecile de piele cu tricouri şi bocancii cu șlapi. Acum nu sună amuzant, dar era un meme la care am râs puţin. Precizez că a fost foarte cald, m-am ars la festival.

Please follow and like us:
Continue Reading

Doar o părere.

   Mă trezisem de dimineață să ajung la o filmare pentru Fanta. Telefon odată la 15 minute pentru Bie, o regulă deja. Spălat pe dinți, tricoul pus, șapca-n cap și m-am dus. Ajung acolo printre primii și mă servesc cu un suc pentru a fi partenerul ideal la o țigară. Termin de tras și mă ia puțin amețeala fiindcă nu mâncasem nimic. Meh, sunt în mijlocul Capitalei, din inerție tot aterizez într-un Mega Image. O iau la pas pe stradă și în 50 de metri este unul. Obișnuiesc să mă plimb printre rafturi înainte să aleg ceva. Ca de obicei, aleg o banană și un Katus când mă grăbesc să mănânc.

Please follow and like us:
Continue Reading

Pentru ea.

   Scriu asta cu gândul la cea mai importantă femeie din viața mea, cea care m-a ținut prima oară de mână, cea care m-a pupat prima dată pe obraz, singura care a rămas mereu acolo când aveam nevoie, mama.

Please follow and like us:
Continue Reading

Privește.

   Bună, pa! Asta zic privirile noastre când trecem unul pe lângă celălalt. Întâlnim atâtea persoane noi și totuși nu știm pe nimeni. Îl punem mereu pe EU  față de NOI și credem că la sfârșitul zilei asta contează.

   Încep acest blog de la o singură premisă – În contextul în care educația instituționalizată reprezintă cea mai mare problemă a acestei țări, trebuie să ne educăm singuri. Știu, sună pompos și complicat. Dar n-am scris de prost rândurile alea bulversante care nu fac sens de mai sus. Totul are o noimă –  să o prezint pe a mea. Proiectul FOCUS este puțin stalking al realității, cu ceva psihologie și educație. Este despre noi, cu noi. O să fie dur, critic, amuzant, emoționant, romantic sau dramatic. Însă, mereu cu o poveste privită din alt unghi al realității care ne ajută cumva.

Please follow and like us:
Continue Reading