Rămân cu ai mei.

Rudimental – These days – dă-i play.

   Doar ce m-am întors din Timișoara, unul dintre cele mai frumoase orașe din România, și probabil cel care mă face să mă simt cel mai liber. Oamenii de acolo au ceva special, am mai simțit asta în Cluj, dar nu atât de tare. Am fost la un festival de teatru, împreună cu ai mei – pasiuni transpuse în fapte de niște puștani care își văd viața în artă.

Please follow and like us:
Continue Reading

Dragostea unei generații.

   Există cicluri de generații, se schimbă ideologii, moduri de a vedea viața și percepții. S-a schimbat mult și modul în care arătăm afecțiune dar și modurile în care o primim. Nu sunt în stare și nu ești nici tu și nici nimeni altcineva să dea un verdict – dacă acest lucru este bun sau rău sau normal sau cumva, altfel. Trebuie să acceptăm schimbările așa cum sunt ele și să ne conformăm momentului. Trăim clipa zero. Suntem copiii nimănui și ne-am dori să fim ai tuturor.

Please follow and like us:
Continue Reading

Despre banane și sex.

   Cluj, orașul de referință pentru mine, din punct de vedere al culturii, diversității și înțelegerii sociale din România, oferă în ultimele două săptămâni capetele de afiș ale oricărui trust mass-media, fie că este vorba de un elev căruia i-a fost îngrădit dreptul la liberă exprimare din punct de vedere fizic și a fost ”pedepsit” de către conducerea unui liceu din cauza părului prea lung, fie că este vorba de un bal de boboci, unde niște puștoaice mimau sexul oral pe bananele ținute între picioare de mai mulți masculi tineri, în călduri. O problemă. Mă întreb de ce bananele n-au fost d-alea verzi, necoapte? Se potriveau perfect imaginii unor puști încă necopți în ale oralelor și chestiilor sexuale.

Please follow and like us:
Continue Reading

Un doi și-un el.

   Joi – o zi în care a trebuit să mă trezesc la 6 dimineața. N-am avut timp nici să beau cafeaua și să-mi fumez țigara pentru a mă putea pune pe tron. E o regulă a fiecărei dimineți. Ora șase e noapte, în pana mea. Urma o zi plină: facultate, întâlniri, birou, teatru și eventual un altfel de întâlnire, noaptea. Nu știu cum, dar eram plin de viață. Știam că am atâtea de făcut și dacă nu mi-o ard pozitiv, o să cedez.

Please follow and like us:
Continue Reading

Fii tu, nu e altul mai bun!

   Am citit fugitiv despre niște puști dintr-un liceu aflat într-una dintre inimile multiculturale ale acestei umile țări, anume Cluj. Se făcea că directorul i-a scos din clase, pentru că aveau plete – ca să dea un semnal de alarmă. „Vai, Doamne, cum să poarte așa chică în cap? Păi ce zice lumea de instituția mea respectabilă de învățământ?” Zice că ești un dobitoc – să n-o mai dăm p-aia cu comunist, învechit – nu, dobitoc, scurt și la obiect.

Please follow and like us:
Continue Reading

Podul dintre generații

   N-am niciodată un plan să continui o postare sau să o scriu în două părți. Idioțeniile mele sunt unitare, trăiesc o stare sau o întâmplare și încerc să o transpun printr-o analogie, ori ce mintalitate îmi mai trece prin cap. În ultima postare, prezint în stilul meu nenorocit de vulgar, faptul că generațiile se scindează în maxim patru ani. Tot timpul are loc o schimbare. Oamenii inteligenți, care se pot adapta rapid la astfel de schimbări, o să aibă succes. Eu nu prea pot, mi-o ard mai vintage și old school. D-aia, probabil, scriu pe un blog cu o medie de 400 vizualizări. Dar mă fac eu mare.

Please follow and like us:
Continue Reading

Groapa dintre generații

   Trecutul de azi e tânărul de mâine. Non-sens? Nu! Pur și simplu adevăr. Cumulul de informații și propagarea extrem de rapidă din lumea asta complet nebună în care trăim, face ca totul să se schimbe extrem de rapid. Nu să evolueze, ci să se schimbe. Nu-mi place acest cuvânt, ”evoluție”. Pentru implementarea lui continuă trebuie să plătesc prețul. Vreau tehnologie și conectare în social media? Pa-pa, viață privată! Pe o parte a baricadei, este o evoluție tehnologică, pe cealaltă parte, o involuție socială. Chestia asta se aplică în sport, muzică, film, mâncare și multe altele. Există mereu o dezbatere (sau mai multe) în noi: ”Când aveam eu 12 ani, juca Ronaldinho, nu gelatul ăsta de Ronaldo”, ”Eu am crescut cu BUG Mafia, nu cu SATRA BENZ”, ”Eu mă jucam Counter 1.6, nu cu Kendama și Fidget Spinner”. Exemplele enumerate mai sus nu mi se aplică. Mi-a plăcut Shevchenko, am crescut cu Paraziții și mă jucam Metin2. Ultima o recunosc cu jumătate de gură, parcă mai bine scriam Need for Speed, să nu mă fac de cacao.

Please follow and like us:
Continue Reading

Ia-mă de mână!

   Era atât de frumos afară încât uitasem că am peste două zile examen la Macroeconomie. Mă întorceam de la un prieten cu care cică m-am pus pe învățat. De fapt, ce făceam noi era să stăm cu foile în față și să ne uităm la tenis, ocazional mai ieșeam la o țigară. Totuși aveam o lene de abia îmi căram hoitul. Spun hoit fiindcă era cald și transpirasem.   Trebuia să traversez un bulevard aglomerat. Mereu traversez „pe nașpa”, dar atunci chiar a trebuit să aștept cam un minut.

Please follow and like us:
Continue Reading

Du-te de nebun.

   Eram terminat de răcit și aveam ceva treabă pe la Victoriei. Termin treaba și plec spre Dristor. La Obor, se oprește metroul și se anunță ceva. Aveam căștile în urechi și n-am auzit din prima. Văd toți oamenii coborând și aud de data asta anunțul – ”Tentativa de suicid s-a produs!”, la care o cucoană – ”Fix acum și-a găsit și ăsta să se omoare!” Am zis că n-are rost să-mi bat capul cu așa inepție. Am ieșit afară și am chemat un UBER. Eram extrem de transpirat și aveam un început de febră. Pe aplicație văd că vine o mașină cu numere de Brașov, în 14 minute. Aproape am avut o criză, voiam să ajung acasă mai repede. Mi-am calculat timpul pe care urma să-l aștept în două țigări.

Please follow and like us:
Continue Reading