Despre banane și sex.

   Cluj, orașul de referință pentru mine, din punct de vedere al culturii, diversității și înțelegerii sociale din România, oferă în ultimele două săptămâni capetele de afiș ale oricărui trust mass-media, fie că este vorba de un elev căruia i-a fost îngrădit dreptul la liberă exprimare din punct de vedere fizic și a fost ”pedepsit” de către conducerea unui liceu din cauza părului prea lung, fie că este vorba de un bal de boboci, unde niște puștoaice mimau sexul oral pe bananele ținute între picioare de mai mulți masculi tineri, în călduri. O problemă. Mă întreb de ce bananele n-au fost d-alea verzi, necoapte? Se potriveau perfect imaginii unor puști încă necopți în ale oralelor și chestiilor sexuale.

   Dacă problema părului lung am analizat-o într-o postare anterioară, acum să trecem la banane. O să scindez acest caz în două puncte, anume macro și micro. Per ansamblu, despre criza asta mediatică creată în jurul acestui subiect și micro, despre ce gândesc acei puști, în sine.

   A luat totul foc de la apariția pozelor compromițătoare pe internet şi până la breaking news au fost câteva ore. Chit că urmăreai Adevărul, Antena, Pro TV sau Junimea, trebuia să vezi/ auzi păreri, glume sau critici despre această întâmplare. Prima dată când am văzut, m-a bufnit râsul, chiar mă gândeam cât de retardat (în sensul bun) a fost ăla care a gândit proba asta și i-a putut convinge pe ceilalți să o execute. Se numește, în termeni psihosociologici,  Manipulare și are o conotație negativă. Totuși, ai mereu de învățat de la oamenii care o folosesc. Educația maselor este făcută în așa măsură încât să guste acest tip de informație căcat* – cum o denumesc eu. La urma urmei, dacă faci un pas în spatele subiectului și privești problema per ansamblu, o să observi niște copii care s-au distrat – ei chiar s-au simțit bine; nu contează cum și nu au atentat la starea niciunei persoane, în afară de ipocriții care se ofensează din orice și sunt limitați mintal.

   Nicio secundă nu încurajez acest tip de comportament, nu am ajuns ca societate la nivelul în care să ne putem expune păreri fără să facem rău cuiva și să nu fim judecați. Mereu apare o cameră pe tine și o dorință a cuiva să se facă popular agățându-se de un subiect anume. În acest caz, persoana care a făcut pozele și le-a publicat. Mare caracter. 🙂

   La nivel micro, că tot îmi place mie analiza pe persoane mai mult decât pe mase. Eu, tu, el, oricare dintre noi (mascul mă refer), când am intrat în liceu eram la modul – fut, fut, fut. Aveam erecții când o scotea pe tipa aia la tablă în ora de mate. Colecționam conversații cu tipe cum colecționează acum puștimea skin-uri pe CS:GO. Ne gândeam cum să punem mâna pe o păsărică, și nu unul-doi, toți! Așa sunt toți în jurul vârstei de 15 ani – intră o dinastie nouă de draci posedanți futăcioși în adolescenți. Și voi, fetelor, sunteți la fel, aveți o dorință să se uite tipii ăia de a 12a după voi. După două Radler ar sări sutienul după voi. Scriu rândurile astea fiindcă am trecut, nu de mult, prin perioada asta. Țin legătura cu puștani de liceu, știu cum le funcționează capul. Nu ne înfruntăm cu o problemă a sexualității, ne confruntăm cu o stare a ei. Așa se întâmplă, așa s-a întâmplat și așa o să se întâmple. O să ne placă să futem, o să ne gândim la asta și o s-o mai mimăm câteodată – voi fetelor, n-aveți voie cu mima.

   Încercați, în orice ipostază sunteți puși, să luați lucrurile ca atare, să înțelegeți complexitatea unui fenomen, să vă educați creierul să priceapă lucruri, nu doar să le judece. Emanați opinii, mai ales publice, cât timp oamenilor din jurul vostru le este adus un plus valoare și acea chichiță care să-i ajute în luarea viitoarelor decizii, indiferent de importanța lor.

“În adâncul oricărei probleme, constat că, problema este de fapt, o stare.”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

2 Comments

  1. Gândurile tale sunt foarte nobile frumoase chiar pot să zic inteligente, si acum mă gandesc cum doamne ai reuşit să scri fără să te bufnească râsul. Mă rog, nu contează, factorul mai important din acest gând patetic şi inutil este cât de ipocrit eşti tu.
    Ai scris şi tu ceva să ce? Fiecare cuvânt din acest gând (extrem de inteligent, şi sofisticat) este de râs, efectiv caraghios. Eşti o glumă, o glumă proastă

    1. Recunosc cu toată mândria că sunt un mare ipocrit, un porc și-un nesmțit. Astea fără nicio jenă. De obicei când scriu, mă încercă sentimente reci, nu calde – cum ar fi râsul. Și să răspund la întrebare. Scriu ce simt și atât, o fac pentru mine doarece sunt un egoist. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *