Din mic, se face mare!

   Se întâmpla acum aproximativ un an, întâlneam o tipă dintr-o asociație. Destul de bună – am altă definiție pentru femeile frumoase – ea era pur și simplu bună. M-am băgat în seamă cu ea, după 10 minute de taclale, părea că avem ce discuta. Mi-am zis că iese de-o bucă și mai avem ce să vorbim după. Fiind nou în București, întâlneam accente noi la tot pasul. Avea ceva special în voce și am întrebat-o de unde e; Bacău, răspunde. Inevitabil m-a întrebat și ea același lucru. Îi spun că din Sfântu Gheorghe, Covasna, care nu este în Delta Dunării. Ca punct de reper, i-am dat Brașov – asta fără să ascult dacă știe ceva despre existența orașului meu multicultural. Mi-a spus că știe unde e, fusese cu un an în urmă la o cabană, în Covasna. Eram interesat de feedback-ul ei. Foarte mult alcool și priveliște splendidă. Nu descria foarte bine elemente de care eu eram interesat, așa că mă plictisea ușordiscuția. Cred că a observat asta și a vrut să arunce bomba, mie mi-a explodat.

– Radu, să vezi ce întâmplare am avut cu pâinea.

– Ce întâmplare? (presimțeam că o să mă aprind, și nu după curul ălă bombat din blugi)

– Am fost la un chioșc, pe la 7 dimineața, după prima seara.

– Așa?

– I-am zis vânzătoarei că vreau o pâine și mi-a răspuns în maghiară.

– Este ceva normal, ea fiind de etnie magiară, la fel și majoritatea clienților, și-a format automatisme ca prima limbă pe care o utilizează să fie cea maghiară.

– Poate că da, dar n-a vrut să mă servească fiindcă vorbeam română.

   M-am încins (și nu de la decolteu). Prostul de mine – după mi-a picat fisa că este o poveste trasă de păr din două motive. Primul, ar fi faptul că am locuit în acea zonă 20 de fucking ani și n-am avut vreodată probleme în a cere ceva la magazin. Just, faptul că am întâlnit vânzătoare care nu parleau româna – banu’ face afacerea, te înțelegi și prin semne, îți pui singur în coș, tigările același nume are și în ungurește și pă românește. Dacă vrei să ceri prezervative și are numai la casă, ceri tot Durex, vânzătoarea o să te întrebe înapoi ”Dorex”, cu accent pe O. Astfel, prietenul tău nu o să știe că ai planuri cu femeia lui, fiindcă nu o să înțeleagă ce a vorbit femeia. Câștig total.

   Al doilea punct este că sunt un tânăr, îmi place să petrec – dacă ar fi un job pentru degustare de alcool, aș fi milionar. N-aș mai sta lângă Arena Națională cu tipa care mă ține în frindzone, aș sta tot cu ea, în centru, pe undeva. Noi, când mergem la cabane, ăștia de 18-22 de ani, bem până se detașează sufletul de noi că amețește. La unii mai rămâne așa beat, de asta se înșală oamenii, că e sufletul dezorientat de la alcool. Bem până intervine schimbarea la față și până când vomităm curcubee. Asta e vârsta, așa s-a ajuns, nu-s cele mai bucuroase întâmplări. Ce trebuie să facem este să luăm realitatea așa cum este ea, fără să o distorsionăm. În acest caz, la ora 7 dimineața, eventual, te trezești din a doua comă să te duci să dormi. Întrebarea mea firească: ”De ce morții mă-sii ai avea nevoie de pâine la ora aia?” Oare se terminase alcoolul și mai era niște spirt de trecut prin pâine? Nu făcea sens întâmplarea absolut deloc. I-am mai pus câteva întrebări să o încui și am văzut că minte.

   Revenind la seriozitate – problemele interetnice din zona Covasna/Harghita sunt umflate de presă într-un mod nesimțit. Pentru ce scop, nu mă pronunț, nu mă duce conducta atât de departe. Am trăit printre maghiari și sunt oameni ca noi, ca mine, ca tine. Cred că una dintre cele mai bune persoane pe care le-am întâlnit a fost un coleg de liceu – maghiar, de altfel – care m-a alimentat cu sandwich-uri și țigări tot liceul. Nu pentru asta zic că era bun, pur și simplu niciodată nu avea vreun gând rău sau vreo dorință să facă ceva negativ. Mai mult decât atât, te ajuta fără așteptări. Generalizările pripite sunt la modă. Probabil una dintre cele mai mari erori de logică pe care le poate face cineva, de altfel. Faptul că există extremiști, de o parte și de alta, nu trebuie să influențeze masele, asta doar în cazul în care masele, de fapt, sunt extremiste. Iar eu, cu părere de rău, ajungând la concluzia că majoritar suntem foarte ipocriți și cu o educație socială precară, nu suntem departe de a cădea în părți extreme.

   Suntem oameni, avem aceleași nevoi: hrană, apă, distracție, compasiune etc. Ne diferențează anumite lucruri: culoarea pielii, ochii, modalitățile prin care suntem fericiți, mărimea penisului, limba etc. Ajungând și în substratul acestei postări și la motivul pentru care am scris-o – LIMBA. Chestia asta pe care noi o numim ”LIMBĂ”, este doar o unealtă pe care o folosim pe post de transmițător pentru a descrie obiecte sau trăiri. Indiferent de natura descrierii, la urma urmei, în orice limbă, dacă vrei să descrii lupta sportivă (nu business) dintre McGregor și Maywheather, tot la căcat te gândești. Sunt pe deplin mulțumit și mândru de limba mea, cu ajutor ei pot exprima cele scrise mai sus. Însă, aceleași idei, cu același sentiment, le exprimam și dacă vorbeam engleză, franceză sau italiană. Accentul trebuie pus pe umanitate și trăiri, nu pe detaliile de care ne folosim să fim oameni. Indiferent de etnie, paradigmele istorice au făcut să trăim pe aceleași meleaguri. Poate exista o dezvoltare numai în condițiile în care nu doar că reușim să ne acceptăm, ci suntem datori să-i facem și pe cei care nu acceptă să înțeleagă pericolele și consecințele acestui fapt.

   La urma urmei, da-o în mă-sa, chiar nu avem alte probleme care necesită o mediatizare mai mare? Crește prețul la combustibil, se fucking fac manuale școlare pentru materia sport, cad instituțiile școlare pe copii, n-avem autostrăzi, se ia apa caldă o dată pe săptămână și Taxify nu mai are 0.65/km. Ăstea sunt probleme ce necesită rezolvare urgentă, nu faptul că nu mi-am putut satisface pofta de un mic. Poate că mi-am și răspuns singur. Uite scopul!

   ”Iubim un Panda, care este negru, alb, asiatic, vegetarian și leneș. De ce n-am putea iubi omul?”

 

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *