Eroii trăiesc printre noi.

   Postarea unui om politic pe care îl urmăresc și respect de mai multă vreme (Shere Marinescu), mi-a activat o anumită doză de speranță. Ideea postării se leagă de faptul că pseudo-pesediștii aduși cu japca să protesteze, dar și cei de la parada LGBT, s-au bucurat în aceeași măsură în momentul în care returul micii Williams n-a trecut de fileu și Halep a demonstrat încă o dată lumii întregi cine este ea.

   Mie îmi pare absolut incredibil faptul că două sau mai multe grupuri, absolut diferite, atât în concepții cât și în trăiri, au putut să rămână împreună pentru un anumit scop. Astăzi, acesta poartă numele de Simona Halep. Chiar dacă ea luptă pentru România sau doar pentru ea, nu mă poate opri din empatia cu această dorință, asemenea joc și faptul că mă pot prezenta oriunde în lume ca fiind conațional cu ea. Cu toată imaginea la pământ a acestei țări în spațiul European și global, vine un metru șaizeci și șapte de dorință și spală totul. Totuși, nu cred că o să fie prinsă sub influența băuturilor alcoolice la volan.

   Consider că răspunsurile pentru problemele noastre, ca țară, poartă o anumită aură imaginară. Cum credincioșii cred într-o ființă superioară care îi poate ajuta în momente deficitare ale vieții, așa credem și noi că există o speranță undeva. O astfel de speranță este Simona! Indiferent de statut social, ideologie a vieții sau culoare politică, n-ai cum să nu iubești acest erou. Asta este ea, un erou. A putut să unească o țară care a vrut, pentru mai mult de două ore, același lucru. Ca reprezentantul lor să iasă victorios. Schimbând puțin paradigma, ar fi bine să vrem ca reprezentanții noștri să iasă victorioși – atât timp cât ne aduc nouă un plus de valoare. Cred că Simona a făcut acest lucru. De când stă în fruntea ierarhiei WTA, mulți străini nu mai încurcă Budapest cu Bucharest și își dau seama că sub culorile de albastru-galben-roșu se află cele mai frumoase femei din lume.

   Întorcându-mă la ideea acestui text, soluția este să găsim lucruri și idei care ne unesc pe toți; doar așa o să putem construi. Există atâția oameni de valoare care se bat în ideologii, cât timp trandafirii roșii au doar un singur țel – să ne ia absolut tot ce ne unește. Țeapă! Mereu o să existe ceva, la capatul tunelului care o să ne aducă împreună. Suntem oameni, indiferent de cunoștințe, la bază empatizăm. Tot ce avem în simțuri nu ține cont de o cratimă pusă bine sau de a înțelege decizia Curții Constituționale. Stă în trăiri.

   În încheiere, trebuie să găsim cât mai multe lucruri care ne unesc pe toți și să le scoatem cât mai la suprafață. Să ne dăm seama că binele trebuie să triumfe cu orice preț, la fel ca Simona. Prețul acestor triumfuri, pentru ea, a fost să lase absolut tot ce avea pentru un scop – tenisul.

Oare tu ce ai putea să lași pentru visul tău?

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *