Ești piesă.

   Cam toate poveștile cu taximetriști sunt, de obicei triste, dacă erau vesele, se numeau taximeveseli. Au murit trei porci de Crăciun după gluma asta.

   Se întâmpla acum trei săptămâni (da, mi-a fost lene să scriu până azi). Ieșisem prin Centru Vechi să beau o bere. Eu, el și ea. Mi-am reamintit, încă o data, de ce nu-mi prea place mie viața din centru. Pe scurt, multă hăhăială agresivă și priviri nervoase. Cine știe? Poate nu mă văd eu așa, dar chiar sunt de invidiat. După un sfert de bere savurată cu pofta cu care savurez și un meci de tenis pierdut de Halep, ne-am zis că nu-i locul nostru acolo și ne-am făcut nesimțită plecarea.

   Știam că e o petrecere drăguță în Herăstrău, aer liber, o bere poate savurată mai corect. Zis și făcut. Chemăm Taxify, că doar nu închid ochii la reducerea lor de 50%. Mașina parchează la vreo 30-40 de metri de noi, încă o dată se observă faptul că hărțile funcționează cu precizia cu care vorbește și doamna aia cu păr dubios și puțin supraponderală, parcă are și o funcție de conducere pe undeva. Urcăm în mașină, iar șoferul, pe un ton destul de apăsat îmi zice mie care stăteam în față:

– Sunteți trei, e o problemă.

– Pardon?

– E o problemă pentru că sunteți trei!

   Îmi ziceam că n-are cum să fie în halul ăsta și să limiteze numărul de persoane din mașină. Aveam privirea puțin șocată și pierdută, oricum.

– Așa, și?! îi răspund eu.

– Păi, problema este că mai am doar două bomboane și voi sunteți trei.

   Am avut o criză de râs. Îmi ziceam că n-are cum să mi-o facă în halul ăsta un om pe care de obicei îl aștept posomorât și care bate apropo-uri constante despre bacșiș. Se crease o bună dispoziție în mașină, un start bun de conversație pentru o cursă care nu era chiar scurtă. Dintr-o discuție în alta, domnul șofer avea să-mi lase una dintre cele mai bune impresii pe care le-am avut vreodată, vis-à-vis de un om, la prima vedere. Mi-a zis:

– Pune piesa care îți place cel mai mult!

– Eu?

– Da, unul dintre voi.

   Încă eram confuz de la prima fază, asta m-a aburit. Eu sper, de obicei, să prind o piesă decentă la radio, nu să-mi ascult artiștii preferați. Și-a pus ea prima piesă, moment în care cu greu mă gândeam ce să aleg dintre Rod Stewart și John Mayer. Am pus Free Fallin, a lui John. După care, șoferul să-mi zică faptul că, toate piesele care rulează în playlist-ul lui sunt ale pasagerilor care-i trec zilnic pragul. Nu mai zic de faptul că ajunsesem să vorbim de petreceri din Inside – Bușteni și cum bagă muzică Nina Kravits.

   E frumos să vezi că un om, care nu are neapărat cel mai frumos job din lume, încearcă să-și facă singur lumea mai frumoasă. Gesturile astea mici și respectul pe care îl oferi gratuit unor străini chiar au însemnat mult în ochii mei. Oamenii de genul au un automatism al fericirii lor și al energiei pe care o împart cu cei din jur, care se observă destul de ușor din gesturi și ușurința cu care se fac plăcuți și comunică.

   A doua zi am lenevit toată ziua și m-am simțit prost după ce am mâncat ca un semi-purcel pentru că am avut ocazia să văd Baywatch-ul nou și doamne cum arată Zac Efron…

   Aaa, da. Pe șofer îl cheamă Andrei și are numărul de înmatriculare B 668 SSM. Dacă-l prinzi vreodată, salută-l din partea mea.

”Tu îți colorezi lumea.”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.