Mănâncă-i pe toți!

   De obicei, când avem filmări pentru Condimentele lui Nosfe, trec foarte mulți oameni. Majoritatea sunt entuziasmați de faptul că pot vedea ”la lucru” un artist care are și talent de bucătar. Pe lângă acest lucru și invitații pe care îi avem sunt mereu pe măsură. SUPERB – postarea asta se leagă foarte mult de mâncare.

   Ultimul episod l-a avut ca invitat pe colegul lui NOSFE, Killa Fonic. Au gătit o minunăție de paste. Aproape că m-am ofticat pentru că s-a adunat multă lume și n-am putut să mănânc două porții de mâncare (FMM Pandutzu, blestemele tale). Filmarea, în sine, a fost o caterincă totală. Abia aștept să scoatem episodul și să-i vadă fanii pe cei doi nebuni în mediul lor natural. În timp ce ei găteau, au trecut 3 puștani cu tatăl lor prin fața van-ului. Cel mai grăsuț dintre ei s-a entuziasmat foarte tare – știa proiectul și că urma să primească papa bun.

– Tati, uite, e NOSFE!

– Da?

– Când termină o să dea paste gratis.

– Și ce?

– Haide să așteptăm!

– Nu vezi cât ești? Paste îți mai trebuie ție. Hai să mergem!

   Puștiul părea foarte dezamăgit. M-a mirat faptul că nu era afectat de jignirea tatălui, ori, cel puțin, nu părea să fie. Sunt ferm convins că mai auzise astfel de cuvinte și înainte. Eram la limita între a-i adresa ”maturului” cel puțin o mustrare verbală, dacă nu, chiar o serie de sfinți coborâți din calendar. M-a mișcat foarte tare remarca pe care a făcut-o dar am ales să-mi văd de filmul meu în continuare.

   De ce m-a mișcat? Fiindcă, la rândul meu, am fost un puști răsfățat. Aveam pe tavă tot ce aveam în cap, înainte ca măcar să deschid gura. Norocul meu că n-am ajuns să fiu supraponderal în copilărie a constat în faptul că am practicat Karate. Eram bun. Răsfățat din fire, la un moment, dat n-am mai vrut, pur și simplu, să merg la antrenamente. Laboratorul lui Dexter părea mult mai interesant, plus multele boluri de cereale, Chocapic, de obicei. Luasem mult în greutate, eram dublu față de cât trebuie să fie un copil, în mod normal. Dacă mă jucam de-a prinselea iar eu trebuia să prind, mergea lumea la culcare, n-aveam nicio șansă să prind pe cineva. Dacă mergeam cu prietenii la pizza, toți mâncau câte una mare, în doi. Eu mâncam câte două mari, în unu. Toate astea, findcă mă învățasem că pot să am ce vreau, cât vreau, când vreau. Mi-am dat seama prin clasa a VII-a de greșeala făcută, când au început să se pună hormonii în mișcare iar pieptul fetelor să devină, încet-încet, mai bombat. Doar că eu eram mai bombat ca toate la un loc. Copiii se mai jucau cu macaraua, eu mă ridicam din pat cu ea.

   Toate s-au adunat când i-am dat unei tipe o floare iar ea mi-a dat în schimb un sandwich. Acum râd de mă apucă durerile de spate când mă gândesc la întâmplarea asta. Atunci m-a durut fix în piept. M-a trezit la realitate. Un puști de 12-13 ani s-a trezit. M-am apucat o bună perioadă de timp să mănânc doar salata din burgeri și doar ardeii de pe pizza. Eu sunt un caz izolat – mi-a plăcut mereu să o ard solo, să-mi port de grijă singur, astfel încât aveam și la vârsta aia raționamentul necesar să iau decizii mai complexe despre viață, chiar mai complexe decât părinții mei. Când am intrat în liceu, aveam o formă fizică bună – eram cocalar, până am dat de debate, dar asta-i altă postare. Am uitat. Voiam să dau o replică în locul puștiului. Ta-su l-a mai întrebat:

-Ei de ce nu au burtă așa ca tine?

-Mintea mea: ”Că n-ai tu grija și m-ai îndopat ca prostul!”

   Concluzia generală a acestei întâmplări constă în spargerea deciziilor pe care le iau alții pentru tine când tu nu ești capabil să le iei – în capul tău. Acesta, din păcate, nu este un caz izolat. Există mii de cazuri în care copiii suferă din cauza deciziilor pe care le iau părinții pentru ei, decizii bazate pe ”știu eu mai bine”. Adulții nu sunt nimic altceva decât niște copii mai mari. Ajută-ți micuțul să fie ceea ce ar vrea să devină el, nu ceea ce vrei tu să faci din el. Mai mult, ai mare grijă! O decizie de tip fulg poate avea un tsunami ca repercursiuni.

”Ești propriul tău stăpân. Decide singur!”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *