Pentru ea.

   Scriu asta cu gândul la cea mai importantă femeie din viața mea, cea care m-a ținut prima oară de mână, cea care m-a pupat prima dată pe obraz, singura care a rămas mereu acolo când aveam nevoie, mama.

   Mă duceam spre casă într-o seara și am intrat la magazin să-mi iau acel ceva ”bun” care trebuie mâncat zilnic. Am ales un Kit-Kat din motive total obiective,  nici că n-aș fi obsedat de acest dulce. Cum am ieșit din magazin, direct mâna în pungă dupa Katus – așa îl alint. Când să iau prima mușcătura și ultima la cât de mult îmi doream să mănânc, ma oprește un strigăt de copil. L-am judecat dintr-o privire prin ”ce vrea și mucosul ăsta?”. Fac doi pași și aud din gura mamei lui – ”Mănânci ciocolata acasă!”, el bineînțeles că țipa dupa ce își dorea. În acea clipă m-a izbit trecutul cu viteza cu care se votează legi în Parlament. Fugitiv, îmi treceau imagini prin fața ochilor cu momentele în care mama îmi spunea – ”Nu mânca toate dulciurile, păstrează și pentru mai târziu” sau ”Primești oul Kinder când ajungem acasă”. Nu am înțeles niciodată de ce îmi spunea toate astea, acum înțeleg. Mereu după ce ajung acasă trec 30 de minute și iar am poftă de ceva. De unde ceva…mi-am savurat prada pe drum. Parcă așteptarea ar face prada și mai savuroasă, cum spunea ea.

   După ce are loc tot acest amalgam de gânduri în capul meu (totul, în fapt, a ținut 4-5 secunde), trec pe lângă doamna în cauză, timp în care puștiul era răzvrătit. Am apucat doar să-i văd zâmbetul mamei care denotă faptul că ea știa că-i face bine, chit că puștiul mai avea puțin și plângea. Te-am văzut în fața mea atunci, îmi amintesc cum mi-ai zâmbit mereu. După asta am mers acasă, am fumat o țigară și m-am culcat. Nu înainte să-ți mulțumesc în gând pentru că exiști.

   Este un gest mic pe care îl face orice mamă, dar înseamnă atât de mult. Uite că am ajuns eu ”mare”, dar tot ei îi dau telefon când răcesc să o întreb ce pastilă să iau. Tot ea îmi spune să nu beau mult și a doua zi constată din nou că nu am ascultat-o.

   Din acel moment, o sun mai des, o întreb și eu dacă a mâncat sau dacă are ceva să-mi spună. Poți face și tu la fel, acordă-i mai mult timp, ea ți-a acordat viața.

„Esența se află în lucruri mici, învață să le observi!”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *