Pentru el.

   Dacă la “Pentru ea” se mai putea înţelege ceva, cum că ar fi despre o anume fată, aici ar fi destul de dubios să se înţeleagă că ar fi vorba despre alt EL decât tata. Am părţile mele feminine, mă supăr repede şi îmi place să dau bine în poze, însă orientările mele sexuale sunt cele creştin-ortodoxe. (Dani POWER! – asta se vrea o glumă)

   M-am dus să-mi iau bilet la Dinamo-Craiova. Meci corect, aferent, pe Arena Naţională, aproape de casă, nu aveam cum să lipsesc. Era o coadă de 5-6 persoane, iar în spatele meu apare un domn, cam la vreo 40 de ani, cu puştiul lui, care era foarte transpirat. Băiatul venise de la fotbal, din ce auzeam din discuţie şi câştigase meciul, era foarte fericit. M-a bucurat şi pe mine fericirea lui din cauza că purta un tricou cu Dinamo – sper că era la una dintre grupele de juniori ale clubului pe care îl îndrăgesc. Însă, fericirea lui este repede întreruptă de tată care îl trage puţin de mână. Mă gândeam ce are nebunul de nu-şi lasă puştiul să se bucure, o merită – ca mai apoi să aud exact aceste cuvinte “Ştiu că ai câştigat şi te felicit, dar trebuia să fii fair-play cu adversarii”. Habar nu am ce a făcut fiindcă eu tocmai îmi luasem biletele si am plecat; mă gândeam să aprind o ţigară doar să asist la discuţie, dar era destul de penibil. Cert este că replica tatălui mi-a pictat un zâmbet pe faţă fiindcă sunt un mare fan al acestui tip de educaţie parentală.

   Mi-a adus aminte de tata. Am făcut multe sporturi la viaţa mea, cel mai titrat sunt la Karate, chit că nu mi-a plăcut foarte mult. Ţin minte că înainte de orice luptă eram copleşit de emoţii, chit că erau nervi, frică, dispreţ sau orice altceva, mereu eram într-o transă care mă defocusa complet faţă de ce aveam de făcut. El apărea mereu şi mă îndemna la calm, cu vorbele alese pe sub mustăcioara lui. Câteodată izbucneam si mai tare fiindcă nu-mi doream să fiu calm. Tata îmi spunea cum totul porneşte de la cap iar dacă mintea mea e limpede, astfel îmi este şi judecata. M-am prins foarte târziu de câtă dreptate avea, câteodată chiar şi acum uit. Îţi mulţumesc pentru acest sfat, a însemnat mult.

   Poate că analogia dintre aceste două întâmplări nu este una foarte la obiect, însă, tatăl puştiului, tata, tatăl tău şi ceilalţi taţi ne-au dat lecţii. Lucruri care nu sunt scrise undeva, nu sunt predate la şcoală şi nu ţin ore întregi, ci sunt câteva secunde care pot conta ani.

  “Dacă în viaţă poţi să profiţi de oameni, fă-o! Dar profită de ceea ce pot ei să te înveţe.”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.