Povești de la răsărit.

   Cinci zile de mare. Mare, nisip, prieteni, soare, Mamaia și Vamă, o bere rece, multe zâmbete și dans. Povești care vor rămâne doar între oameni speciali și clipe de neuitat cu oameni pe care apuc să-i văd din Paște în Crăciun.

   Tot monopolul mass-media, rețele sociale a fost pentru o anumită gagică prinsă în momentul prizării unui praf nedetectat (o pulă, știm toți că era speed sau cox). Fix la Sunwaves, a fost prins primul om din această țară, făcând un asemenea gest. Da, știu, un lucru ilegal este un lucru ilegal. Dar mi-ar plăcea, în morții mă-sii, să ieșiți toți la vot ca să nu mai aibă ce priza niște burtoși în spatele ușilor închise, ori să existe 11 mii de share-uri la chestii care ne distrug pe toți ca societate, nu care îi dau iluzia unei tipe că e fericită pentru un termen limitat de timp. Să văd toți “mai marii” care o condamnă și semnalează nelegiuiri din viața de zi cu zi. Căcâna mă-sii.

Oricum, toate lucrurile astea pleacă din mentalitatea unor oameni triști care se bucură de răul altuia, în loc să se privească pe ei și alți oameni cu care pot să construiască ceva. Pe lângă toate astea, aș condamna reporterița, care nu putea să lege o frază fără mai puțin de două greșeli de exprimare elementare limbii noastre natale. Mai în glumă, mai în serios, duma cu “unu o plimbă și altul o fute”, se transformă în “una trage, alta se pocnește.”

Să vă spun o poveste din gara Constanța.

   Așteptam trenul, pe jos, pe o geacă, și-mi fumam veșnica țigară, împreunată de o gură de suc. Vine un sticlet (polițiști sunt cei care merită) la noi, că dacă vreunul din noi parlește engleză – el nu știa. Cum mă să nu știi engleză ca polițist?! Avea nevoie să înțeleagă ce vrea un străin. Acel om (străinul), care fusese la Sunwaves, a găsit niște documente și bani. Pe lângă asta, le-a și pus frumos, într-o pungă, ca să nu se mototolească actele importante ale unui “pămpălău” sau “pămpăloaică” care nu știe să aibă grijă de el/ ea. S-a dus un prieten de-al meu și a fost Google Translate pentru polițistul care nu știa ce se petrece(re). Totul s-a rezolvat și cel mai probabil actele o să ajungă la cel care le-a pierdut. O latură bună a unor oameni care au participat la același festival cu ”prizata” și care nu o să fie scoasă la suprafață niciodată. Pentru că, ghici ce?! De asta nu se poate râde și nimeni nu-i ridiculizat. Probabil au mai fost zeci de astfel de momente întâmplate, dar ne place focusarea spre părți negative ale societății. Nu-i bai. Universul îți dă, exact ce îi dai.

Să nu fiu înțeles greșit, condamn acest gest și dacă gagica trebuie să plătească pentru asta, să o facă fără doar și poate. În schimb, noi avem alte probleme mult mai mari cu economia, sănătatea și educația, care nu cauzează un asemenea tsunami în viețile noastre, poate doar în societate. Și tsunami-ul ăsta, la rândul lui, a fost creat de un cutremur. Dacă am sări toți când e momentul, poate am putea mișca ce trebuie.

   Prea mulți de poate fără nicio substanță. 🙂

“Căutăm râsete în lucruri de moment, nu bucurie pentru viitor.”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *