Rămân cu ai mei.

Rudimental – These days – dă-i play.

   Doar ce m-am întors din Timișoara, unul dintre cele mai frumoase orașe din România, și probabil cel care mă face să mă simt cel mai liber. Oamenii de acolo au ceva special, am mai simțit asta în Cluj, dar nu atât de tare. Am fost la un festival de teatru, împreună cu ai mei – pasiuni transpuse în fapte de niște puștani care își văd viața în artă.

   Cel mai valoros moment l-am avut abia pe drumul de întoarcere. După niște opriri cu o vedere spectaculoasă prin Orșova și o masă caldă în Turnu Severin, la al nostru El Comandante al trupei acasă, ne-a tăiat un șușu mic. În zare, s-a ivit o benzinărie Lukoil. Pentru nu știu ce motiv, nu-mi plac absolut deloc aceste benzinării. Simt, așa, o adiere de vremea lui Ceașcă în momentul pătrunderii într-una. În schimb, benzinăria asta chiar avea ceva special. Foarte frumos aranjată înauntru, plus o zonă de mese cu un desen impresionant pe perete – era un fel de copac mecanic care sprijinea mai multe mașini. M-a băgat într-un film cum că pentru iubitorii de mașini, mecanica este copacul vieții. Mai mult ca sigur, nu asta a vrut să transmită, dar arta e subiectivă și înțeleg ce vreau eu din ea, sâc.

   Mi-am luat un ceai verde și m-am îndreptat singur spre mașină ca să-mi iau iubitele țigări, uitate pe interior. Trag de usă și văd că este închisă. Am inghițit în sec și mi-a crescut puțin pulsul la vena de pe partea dreaptă a frunții. Am aruncat o privire în benzinărie, prin geamurile uriașe de sticlă și i-am văzut pe ai mei, încă holbându-se la ce să-și cumpere. Pe fundal, era piesa These Days de la Rudimental. Iar ei, înauntru, parcă pe un cadru d-ăla slow-motion-clișeico-hollywoodian, râdeau și transpuneau prin mimică niște glume pe care eu nu le auzeam. Doar mi-au dat ocazia să-mi regizez unul dintre cele mai frumoase cadre ale vieții. Să-i poți vedea pe ai tăi fericiți și să poți fi fericit pentru asta.

   Nu ai nimic, dacă pe lângă lucrurile palpabile din viața ta, nu există ceva intangibil, care să fie de neprețuit și cu care să împarți momente ce nu se lasă distruse de timp. Prietenii sunt, de fapt, familia care nu este niciodată în sânge, pentru că locul ei este în suflet.

“Dacă fericirea este de neatins, o accept, deoarece pentru mine nu este materială.”

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.