Unde-i cheia?

   A patra zi când greșeam îmbrăcămintea. Vreme de toamnă – ba e cald cu focurile iadului, ba se dezlănțuie Elsa. Nu mai înțeleg nimic, oricum, sigur mă așteaptă o răceală. Am început să tușesc a bâte de baseball date cu putere în scutul lui Adonis. Aberez, nu știu dacă el avea un scut – așa mi-a venit mie să zic, așa zic. În a patra zi a greşelii asortării hainelor cu puterea soarelui, s-au întâmplat două chestii în oglindă.

   Mergeam ca patronul ce nu sunt spre birou și apuc un ultim loc, jos, în metrou, lângă un bărbat. Era ori de etnie rromă, ori muncise toată vara la cules cartofi. Problema nu era etnia sau job-ul, problema era că, în normalitatea mea, fac cel puțin un duș pe zi. La el dușul nu mai reprezenta un prieten de ceva timp. Avea sub unghii atâta gramaj încât putea să umple o shaorma cu de toate – d-aia de la Colțea sau Zozo (Sfântu), nu Dristor, că şi alea mari, de fapt, sunt mici. Îmi muta nasul efectiv, iar când cineva îmi mută nasul, mi-l bag unde nu-i oala mea. Întâmplarea făcea ca lângă mine să stea o tipă care era desprinsă din filmele pentru adulți, secțiunea office/brunetă/craci lungi/ banged by a nerd. Lângă ea era ăla la care te gândești când zici tocilar: supraponderal, cu un tricou maro, transpirat la subraț (de asta port eu doar alb și negru, fmm transpirația strică reputația), ochelari care imediat îî pocneau pe capul său oval și coșuri, o gălăgie de coșuri pe fața lui. Dacă mitul ăla cu ”trec coșurile dacă făci sex” este adevărat, atunci tipul avea partide pe minus. Eram forțat de conjunctura violării simţurilor respiratorii să îi ascult, urmau să îmi fie violate și cele auditive de discuția pe care încerca el să o poarte cu starleta. Erau colegi de muncă. El, ceva informatician, ea, probabil secretară. Îi explica tipul cum a reușit el să salvese firma când a descoperit un virus, într-un sistem dintr-o altă galaxie. N-am cum să reproduc discuția, eu și chestiile astea suntem ca șinele de tren, mereu paraleli – da, există și schimbarea macazului când se mai întâlnesc dar nu găsesc analogie mai bună.

– Și, tu în afară de muncă, ce mai faci? zise tipa.

– Hmm, dezvolt două soft-uri foarte interesante.

– Nu, nu…Gen, pe unde ieși?

– Păi, nu prea ies, sunt foarte ocupat. Tata mi-a zis că asta e vârsta la care trebuie să muncesc cât mai mult.

– Mdaaa…Poate te scot eu în week-end la un vin, știu un loc bun.

– Serios?!

– Da.

– Fain, o să iau laptop-ul să-ți arăt ce mai lucrez.

   Tipa a oftat. Eu eram între a râde de cât de tolomac e tociX și nervos că a dat o căruță de noroc peste el, cu tot cu cal și nu știe să profite de ocazie. Nu mai suportam cumulul de miros și de informații putrezite, așa că am luat decizia să iau cuvântul.

– Tu, domnule, ar trebui să faci un duș cu prompta ocazie. Tu, micuț geniu, nu așa se agață o tipa! Iar tu, ce pula mea, nu mai zic nimic.

   M-am ridicat și am plecat. La Unirii, cobor să schimb magistrala spre birou. Mă simțem o sardină corporatistă – nu că aș fi eu corporatist dar la ora 10 dimineața, metroul Pipera e plin de corporatriști. De unde loc jos? Stau în picioare. Nimeresc lângă doi colegi de muncă. Pe scurt, el îi explica despre direcțiile pe care trebuia să le aibă firma, iar ea despre bârfele de la birou. Niciunul nu se arăta deranjat de faptul că discuția este cu totul diferită din ambele părți și, de fapt, ei vorbeau cu un perete.

   M-am prins de ceva vreme că există oameni care au nevoie doar de prezență fizică, nu și ceva mai mult – un sentiment, o idee. Credeam că asta e boala unor masculi, în lipsa unui creier frumos, și vaginul ar putea reprezenta un răspuns bun. NOP! A devenit o boală generală să te complaci în a avea doar un trup, un om cu care te vezi și n-ai cum să lași scroll-ul pe Facebook, fiindcă interlocutorul nu are ceva mai interesant de zis. Compătimesc aceste persoane, lucrurile n-ar trebui să decurgă aşa. Sufletwo și mintea sunt cele care dictează.

   Aaa, da. Mi-a zis o tipă că sunt cam vulgar. Îmi cer scuze, dar mă doare fix în pulă.

   ”Cheia trupului este mintea.”

 

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.