Vibrații

   Mă întorceam de la București la Sfântu, era mare competiție de dezbateri acasă – cum să lipsesc? Gândul meu, ca în fiecare an, nicio secundă de vorbit cu cineva fără să-mi zică faptul că miros a alcool. I-am zis ficatului să plece în vacanță, a insistat să vină. Doream să-l văd puțin și pe tata, ne vedem rar. Plus, mi-a zis că are șase beri la rece. Hihi, cum să nu-l iubesc? Speram doar la cât mai puține întrevederi cu organele legii, care să mă atenționeze de starea avansată de ebrietate în care mă aflu. Totuși, unui copoi, i-am dat o replică care l-a închis – nu că ar fi prea greu. Mi-a zis:

– Ești prea beat!

-Nu sunt eu prea beat, ești tu prea treaz.

  N-a fost cea mai genială replică, dar mi-a plăcut. Mi-am permis să-i vorbesc la per tu, fiind un puștiulică (n.r polițistul), mă așteptam nici să nu știe să scrie, însă, suma plătită pentru tupeul meu exacerbat n-a fost chiar pe gustul meu. Fie ce-o fi.

   În tren, căștile pe urechi, Highway To Hell, să audă și bătrânica de peste două rânduri de scaune și să-și spună ”Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face”. Mă jucam Injustice cu muzica la maxim. Între timp, văd un tânăr care gesticula foarte insistent către prietenul lui, la un moment dat îi dă și o lacrimă. Mă uitam atât de insistent la lacrima aia, încât m-a observat și a șters-o. Curios din fire, îmi dau căștile jos să aud care-i bârfa și ascult bucata asta:

– Nu știu ce să fac, m-a înselat de trei ori!

– Las-o să plece! Îi zice prietenul lui.

– Nu pot!

   Mă gândeam pentru ce prostie mi-am dat jos căștile. Iertare, Brian Johnson! Când să le pun înapoi, îl aud cum zice că i-ar fi povestit totul ”părintelui”. În mintea mea, mi-l și imaginam pe taică-su, cum stă și-l ascultă pe fiul lui care stă dupa una care i-a frânt inima. Bolnav mintal cum sunt, deja concepeam conversații: ”Lasă, fiule, tu ai fost bun, are balta pește.”  Declicul s-a făcut când a zis ”Domnul Părinte” – atunci m-am prins că ar fi vorba de un preot. Refuzam să cred că cineva ar cere sfaturi în dragoste de la un preot. În general, nu sunt de acord cu sfaturile legate de acest subiect, fiindcă totul ține de vibrația pe care ți-o dezvolți în legătură cu o persoană. Vibrație, care nu are cum să fie pe deplin înțeleasă de altă persoană.

– M-am dus și la Domn Părinte, zise înșelatul.

– Și ce ți-a zis?

– Dacă mă rog la Dumnezeu, o să-mi arate el o cale.

– Ai făcut asta?

– Trebuie să mă rog mai mult, să-mi arate ce să fac.

   M-a pocnit un râs, cum îl pocnea Paquiao pe Mayweather în meciul ăla pierdut de filipinez. La modul că râdeam și mă durea în același timp.  Am o singură amintire legată de o conversație cu un preot despre relațiile bărbat-femeie – cu toate că s-a abătut mult de la subiect. Aveam 15 ani, în preajma sărbătorilor Pascale, tata, care este un creștin get-beget, m-a mituit să mă duc la spovedanie. Problema era că urma să fiu spovedit de un preot care îi era și prieten. Intru în încapere și sunt primit cu:

*Precizez că la 15 ani, eram prost și cu gura mare, acum nu mai am gura așa de mare.*

– În genunchi!

Ma conformez și stau în genunchi. Mi-a pus o chestie peste cap și a zis o rugăciune care cred că se numește Molitfa, ori ceva de genul.

– Cu ce ai păcătuit, fiule?

– Nu știu.

– Ai înjurat?

– Da.

– Ai băut?

– Da

– Ai pus gând rău aproapelui tău?

– Ooo, da! Dar nu puteți să-mi ziceți toată lista și după eu zic un da? Sigur le-am făcut eu pe toate și nu-mi amintesc.

– Nu așa funcționează. Tu ai prietenă?

-Nu.

– Te masturbezi?

   După întrebarea asta, mi-l imaginam cu un pai în gură, dintr-o parte zboară niște ochelari și prin aer curg THUG LIFE-URI.  Am fost lăchit de un preot, bravo, ce mai urma?

– Da, îi răspund.

– Cât de des?

– Stați puțin, aici sunt la spovedanie, nu la interviu pentru filme cu minori pentru adulți.

– Dar să știi că este un păcat.

– Se mai întâmplă.

– Dar relații intime ai avut?

– Exagerăm cu aceste întrebări.

– Dacă te culci cu o fată, altfel decât normal, este păcat.

– Și, cum ar fi normal?

– Păi, tu peste ea și să nu folosiți protecție.

   Discuția deja ducea prea departe, iar eu doar ascultam ce zicea. Mult spus ascultam, am încheiat dialogul fiindcă efectiv am refuzat să țin minte orice detaliu dintr-o discuție care nu putea să ducă nicăieri. M-a întrebat și dacă am fumat altceva în afară de țigări. Acolo mi-am spus că Dumnezeu, dacă există undeva, e sus și știe adevărul, dar mai tare doare dacă află tata. Din acel moment, recunosc, generalizez pripit orice discuție despre apropierea dintre doi oameni, cu un preot. Este o greșeală, dar mi-o asum  – nu văd cum un om închis într-o doctrină poate să emită o părere obiectivă despre apropierea dintre doi oameni, cât timp acei oameni nu se apropie de dogmele pe care un preot le emite.

   Revin  la ce se discuta în tren.  Tipului i-au dat lacrimile pe bune, de data asta. Lumea se uita destul de dubios la el, eu încercam să-l înțeleg. Nu-mi dădeam seama în ce mediu s-a putut dezvolta pentru a fi atât de imatur în fața unor evenimente de acest gen. Dintr-o discuție în alta, scapă următoarea replică: ”Normal că nu se mai uită la mine, sunt un amărât de orfan”. M-a încremenit replica asta. Îmi părea rău că am râs. E ca atunci când cineva face glume despre proști, iar eu sunt în încăpere. Doar că mie îmi place să râd la glumele despre mine. E ca atunci când cineva râdea de o persoana cu cancer, dar mulți nu știu prin ce a trecut mama până l-a învins. E ca atunci când cineva râde de mine că sunt roșu, dar nu știe că am aritmie. E ca atunci când multe, e ca și cum nu mai trebuie să fie. Toate lucrurile s-au pus cap la cap, am înțeles trăirile lui. Orfan fiind, avea nevoie de o persoană de la care să simtă afecțiune. Preotul, probabil i-a fost alături de mic, chit că l-a îndoctrinat, el simțea nevoia să aibă un sfătuitor. În lipsa unor persoane care pot să ofere sfaturi pertinente, ne limităm să creem relații doar din dorința de a simți o prezență lângă noi. Astfel a apărut fata aia pentru care vărsa el lacrimi, era acolo doar pentru că trebuia să fie cineva.

”Faci ce faci azi, datorită a ceea ce a fost ieri!”

 

 

Please follow and like us:

Ți-ar plăcea și asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *